luni, 16 martie 2009

ULATRAJUL în Proiectul noului COD PENAL

În atenţia:

- Comisiei speciale comune pentru dezbaterea în fond , în procedură de urgenţă a Codului Penal şi a celui de Procedură Penală -
- Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Senatul României -

Legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept.
Legalitatea incriminării ca principiu ce guvernează dreptul penal românesc, stabileşte că doar legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor, măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.
Modificarea legislaţiei penale prin adoptarea unui nou Cod Penal, apare necesară urmare a ,,profundelor transformări suferite de societatea românească în cele patru decenii care au trecut de la adoptarea Codului Penal în vigoare, mai ales în perioada de după 1989,,.
Pe parcursul celor patru decenii, legislaţia penală a suferit, putem spune numeroase modificări, urmare a politicii penale pe care statul a adoptat-o.
Pe considerentele mai sus menţionate şi în referire la Proiectul noului Cod Penal, privitor la infracţiunea de ultraj, unica organizaţie profesională a poliţiştilor, Corpului Naţional al Poliţiştilor, doreşte să vă supună atenţiei următoarele opinii şi sugestii:

I.- În TITLUL III - INFRACŢIUNI PRIVIND AUTORITATEA ŞI FRONTIERA DE STAT, la CAPITOLUL I- INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII, în art. 255 este prevăzută infracţiunea de Ultraj, cu următorul conţinut:

(1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni, împotriva unui funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori împotriva a bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin.(2) dacă privesc un membru de familie al funcţionarului.

EXPUNEREA DE MOTIVE:

În privinţa infracţiunii de ultraj au fost aduse unele modificări în ceea ce priveşte sfera persoanelor protejate prin această incriminare. Astfel, varianta agravată a actualei reglementări privitoare la magistraţi nu se mai regăseşte în conţinutul infracţiunii de ultraj din cadrul infracţiunilor contra autorităţii, ci formează obiectul unei incriminări distincte în cadrul infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei (ultrajul judiciar art. 278), opţiunea acestei sistematizări fiind susţinută de necesitatea grupării infracţiunilor îndreptate împotriva justiţiei în cadrul aceluiaşi titlu din codul penal. În acelaşi timp, actuala infracţiune denumită „cazuri speciale de pedepsire”, prin care sunt sancţionate faptele de violenţă psihică sau fizică îndreptate împotriva soţului, copiilor sau părinţilor anumitor categorii de funcţionari (poliţist, jandarm, etc.), în scop de intimidare sau răzbunare, a fost introdusă în conţinutul infracţiunii de ultraj întrucât aceasta nu reprezintă în fapt altceva decât o formă specială de ameninţare îndreptată împotriva funcţionarului pentru fapte îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea. În plus, noua reglementare sancţionează violenţele sau ameninţările îndreptate nu numai împotriva soţului, părinţilor sau copiilor unui poliţist, jandarm sau militar, ci a celor îndreptate împotriva unui membru de familie al oricărui funcţionar care deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii stat, când aceste fapte sunt comise în scop de intimidare sau răzbunare.

Comentariu:

În expunerea de motive şi în proiectul noului Cod penal se justifică în mod uşuratic că, pentru a asigura o protecţie egală tuturor funcţionarilor publici, a fost înlaturată de la infractiunea de ultraj circumstanţa prin care răspunderea penală era agravată dacă fapta era comisă împotriva unui magistrat, politist, jandarm sau militar.

1.- Aşa cum în doctrina penală de la noi s-au exprimat rezerve serioase faţă de înlăturarea ultrajului prin injurii sau calomnii, achiesăm şi noi pe următorele considerente:
- În vechiul Cod Penal Român, de la 1937 şi de la 1969, (până la modificare), au avut introduse şi modalităţile de insultă şi calomnie.
- Codul Penal Francez incriminează ultrajul săvârşit prin modalităţile: cuvinte, gesturi, ameninţări.
- Codul Penal Italian incriminează orice faptă care ofensează onoarea unui funcţionar public.

2.- Infracţiunea de ultraj este o infracţiune complexă având un obiect juridic protejat - relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţii de stat, prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni aducându-se atingere ordinii de drept.
Categoric are un subiect pasiv principal – Statul Român – apărător al ordinii de drept şi un subiect pasiv secundar calificat – funcţionar public ce îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Astfel, prin săvârşirea unei infracţiuni de ultraj se vatămă valori sociale recunoscute de lege în primul rând Statul şi ordinea de drept, iar în al doilea rând viaţa, sănătatea, integritatea unei persoane.
Funcţionarul public supus actelor de violenţă în timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu are o dublă calitate, cea de reprezentant al autorităţii de stat şi cea de victimă a lovirii sau vătămării corporale. Dacă prestigiul autorităţii poate fi restabilit prin aplicarea unei pedepse autorului infracţiunii, nu acelaşi lucru se poate spune despre suferinţele fizice şi morale aduse victimei.
Prevederile legale referitoare la infracţiunile de ultraj săvârşite împotriva poliţistului ar trebui coroborate cu un regim sancţionator mai sever, deoarece scopul urmărit de legiuitor este acela de a crea o protecţie sporită anumitor categorii de persoane cu anumite funcţii care prin specificul lor pot fi mai des subiect pasiv al infracţiunii de ultraj decît alte categorii de funcţionari publici.
Protecţia penală asigurată poliţiştilor, care potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, beneficiază de un statut special, reprezintă o garanţie a exercitării atribuţiilor ce le revin şi nicidecum un privilegiu, iar legitimitatea sa derivă din însăşi legitimitatea autorităţii. Tratamentul juridic diferit este justificat tocmai de necesitatea egalităţii în faţa legii, de a nu se crea stări privelegiate sau discriminatorii.
În cursul urmăririi penale, administrarea probelor se face prin intermediul organelor judiciare specializate (organe de cercetare ale poliţiei judiciare, organe de cercetare speciale), astfel că sarcinile şi atribuţiile judiciare ale poliţistului nu sunt mai prejos de cele ale procurorului, fiind la fel de importante, de modul de îndeplinire al acestora depinzând buna desfăşurare a procesului penal, respectiv rezultatul procesului penal.

Dacă se afirmă ca scop al politicii penale reducerea criminalităţii, poliţiei şi poliţiştilor trebuie să li se recunoască rolul în prevenirea faptelor antisociale, în realizarea acestui scop – prevenirea săvârşirii de infracţiuni – funcţionarii publici cu statut special urmând a fi apăraţi de lege, mai ales în contextul social determinat de criza economică şi financiară.

3.- În realizarea politicii penale au fost aduse modificări prin Legea nr. 197/2000, OUG nr. 207/2000, împărtăşind punctul de vedere în sensul reaşezării în limite normale a tratamentului sancţionator pentru infracţiunile incriminate în partea specială a Codului Penal, cunoscând faptul că s-a demonstrat că nu mărirea exagerată a limitelor de pedeapsă este soluţia eficientă pentru combaterea criminalităţii.
În redactarea anterioară modificării survenită prin Legea nr. 140/1996, conţinutul constitutiv al infracţiunii de ultraj prevedea mai multe modalităţi de săvârşire, stabilind un regim sancţionator 3 luni – 2 ani în condiţiile în care se săvârşea prin insultă, calomnie ori ameninţare, respectiv 6 luni – 5 ani în condiţiile în care se săvârşea prin lovire sau orice acte de violenţă.
În prezent, chiar după agravarea regimului sancţionator infracţiunea de ultraj este sancţionată în forma alineatului 1 prin pedeapsă de la 6 luni la 2 ani , în forma alineatului 2, 6 luni – 3 ani (lovire sau orice acte de violenţă), în forma alineatului 3 , 6 luni - 6 ani (vătămarea corporală) iar în forma alineatului 4, 3 ani – 12 ani (vătămarea corporală gravă).
Întrucât au devenit tot mai numeroase faptele prin care se aduce atingere autorităţii şi înfăptuirii justiţiei, fapte de natură să afecteze imaginea publică a organelor judiciare şi a unor reprezentanţi ai autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice, precum şi încrederea cetăţenilor în actul de justitie, prin acţiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanţii unor autoritati publice, Guvernul României a emis Ordonaţa de Urgenţă nr. 198 din 4 decembrie 2008, privind modificarea si completarea Codului penal.
Prin Ordonanţă la articolul 239 – Ultrajul, s-a introdus un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins: „Dacă faptele prevăzute în alin. 1 - 4 sunt săvârsite împotriva unui judecator sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate”.
De asemenea, a fost modificat articolul 239^1, Cazuri speciale de pedepsire, care are urmatorul cuprins:
“În cazul infractiunilor prevazute de art. 180 - 183, art. 189 si art. 193, savârsite împotriva soţului sau a unei rude apropiate a uneia dintre persoanele prevazute în art. 239 aliniatul 5, în scop de intimidare sau de răzbunare în legătura cu exercitarea de către aceste persoane a atribuţiilor de serviciu, limitele pedepsei se majorează cu jumătate”.
Astfel putem spune că nu s-a produs o înăsprire a regimului sancţionator în ce priveşte infracţiunea de ultraj. ci o nuanţare a conţinutului constitutiv, o calificare a faptei în funcţie de modalităţile în care este comisă, fiind în concordanţă cu pedepsele stabilite pentru alte infracţiuni în partea specială a Codului Penal.
Nu înţelegem să ne apărăm reputaţia prin înăsprirea regimului sancţionator, ci înţelegem să ne desfăşurăm activitatea respectând drepturile şi libertăţile persoanelor, însă în condiţiile legii, dar mai ales cu protecţia acesteia.

4.- În Proiectul de modificare a noului Cod Penal, infracţiunea de ULTRAJ se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Justificarea iniţiatorilor proiectului este că s-a stabilit acest regim sancţionator, pentru a se îndrepta o vădită disproporţie între regimul sancţionator al infracţiunii de ultraj prevazută în articolul 239, (Cod Penal în vigoare ) considerat mult mai aspru, şi cel al infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută în articolul 250 (Cod Penal în vigoare). Proiectul propune un regim sanctionaţor identic atât pentru faptele savârşite de funcţionarii publici, cât şi pentru faptele de aceeaşi natură îndreptate împotriva acestora. Justificarea este complet eronată uitându-se într-un mod de neînţeles despre autoritatea de stat cu care este investit funcţionarul public în asigurarea ordinii de drept în stat.

Credem că noile modificări legislative trebuie să corespundă realităţilor româneşti actuale, să stabilească politica penală a statului Român şi să apere ordinea de drept, în condiţii economice precare, fără a se încerca o adaptare a codului penal din Finlanda, Belgia, Olanda ori Italia, unor mentalităţi, comportamente şi realităţi economice complet diferite, realităţilor din
ţara noastră.

Motivăm iniţiativa noastră şi cu argumente de ordin statistic menite a atenţiona asupra urmărilor. La noi, în România în anul 2008, 300 de poliţişti au fost agresaţi în misiuni.
Deci aproape în fiecare zi, un poliţist român este ULTRAGIAT, bătut sau ameninţat, numai vorbim de celelate injurii, calomnii etc.
Unii dintre oamenii legii au plătit chiar cu viaţa lor meseria pe care o fac. Nu au lipsit nici cazurile în care poliţiştii au fost şi bătuţi dar şi suspendaţi din funcţie şi apoi târâţi prin instanţe.
Cel mai grav este însă faptul că poliţiştii agresaţi ajung de multe ori să fie târâţi ani buni prin instanţe.
Acest lucru s-a întâmplat datorită legislaţiei imperfecte, respectiv a infracţiunii de ultraj, care şi prin acest proiect continuă să persiste, şi a aplicării necorespunzătoare de către organele de urmărire penală.


II.- În TITLUL IV - INFRACŢIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI, la art. 277 este prevăzută infracţiunea - Sfidarea instanţei, cu următorul conţinut:

“Întrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.
Prin Ordonanţa de Urgenţă, nr.198 din 4 decembrie 2008, privind modificarea şi completarea Codului penal (ÎN VIGOARE), un alt element de noutate la constituit introducerea articolului 272^1-“Sfidarea organelor judiciare”, care are urmatorul cuprins:
„Întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăsoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei”.
EXPUNEREA DE MOTIVE:

Reprezintă o infracţiune nouă prin care sunt incriminate manifestările jignitoare sau obscene efectuate în timpul unei proceduri ce se desfăşoară în faţa instanţei în scopul de a proteja solemnitatea şedinţelor de judecată şi respectul datorat autorităţii judiciare, reglementarea fiind justificată având în vedere renunţarea la incriminarea faptelor de insultă şi calomnie. În acelaşi timp scopul incriminării este acela de a proteja solemnitatea şi buna desfăşurare a procedurilor judiciare în faţa instanţei de judecată şi nu neapărat onoarea sau reputaţia reprezentanţilor autorităţii judiciare. Tocmai datorită acestei abordări sunt sancţionate manifestările jignitoare îndreptate împotriva oricărei persoane aflate în sala de judecată, indiferent că aceasta participă sau nu la desfăşurarea procedurii (de pildă jignirile adresate publicului din sală) ori când acestea sunt adresate judecătorului, procurorului sau avocatului pe durata procedurii. Infracţiunea de sfidare a instanţei nu poate fi comisă de către judecătorul care prezidează ori participă la şedinţa de judecată întrucât acesta are calitatea de subiect pasiv secundar în raport de conţinutul faptelor incriminate însă în cazul comiterii unor asemenea fapte de către judecător în timpul procedurii acesta va răspunde pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.

Comentariu:

Ca substitutiv al infracţiunii de ultraj , textul prevede pedepse excesiv de blânde, iar aliniatul privind “întrebuintarea de cuvinte insultatoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecator, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiei „ s-a pierdut în noul Cod Penal. Oare de ce ? Textul nu sancţionează nici faptele de calomniere a instanţei?
Ne exprimăm total împotriva excluderii unui asemenea aliniat, ţinând seama că marea majoritate a acţiunilor ultragiatore se săvârşesc asupra acestor categorii profesionale (poliţişti, jandarmi).


III.- Tot în TITLUL IV - INFRACŢIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI, la art. 278 este prevăzută infracţiunea - Ultrajul judiciar.

(1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin.(2) dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau procurorului.
(4) Dispoziţiile alin.(1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui avocat sau a unui membru de familie al acestuia în legătură cu exercitarea profesiei de avocat.

EXPUNEREA DE MOTIVE:

Infracţiunea de ultraj judiciar reprezintă o formă agravată a infracţiunii de ultraj şi urmăreşte protejarea persoanelor cu atribuţii judiciare importante în realizarea actului de justiţie împotriva manifestărilor de violenţă psihică sau fizică pe durata exercitării acestor atribuţii. Justificarea incriminării distincte a infracţiunii de ultraj judiciar faţă de infracţiunea de ultraj constă în aceea că, prin voinţa legii, judecătorul, procurorul sau avocatul au atribuţiile judiciare cele mai importante, iar de modul de îndeplinire a acestora depinde decisiv buna desfăşurare a cursului unui proces şi rezultatul acestuia, astfel că asigurarea unei protecţii sporite împotriva oricărei forme de violenţă exercitată asupra lor este, din această perspectivă, justificată.

Comentariu:

Nu credem că erau necesare incriminări diferite. Faptele de mai sus ar fi putut constitui elementele circumstanţiale ale infracţiunii de ULTRAJ de la art.255. Oare de ce au fost necesare incriminări diferite? De ce textele sunt formulate prin referire la infracţiunile de ameninţare, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, deşi este vorba de manifestări incriminate ca ULTRAJ?

Concluzii:

1.- În cursul urmăririi penale, administrarea probelor se face prin intermediul organelor judiciare specializate (organe de cercetare ale poliţiei judiciare, organe de cercetare speciale), astfel că sarcinile şi atribuţiile judiciare ale poliţistului nu sunt mai prejos de cele ale procurorului, fiind la fel de importante, de modul de îndeplinire al acestora depinzând buna desfăşurare a procesului penal, respectiv rezultatul procesului penal.

2.- Apreciem că avem acelaşi rol în procesul penal pe care îl are şi judecătorul şi procurorul, scopul fiind de a constata la timp şi în mod complet faptele ce constituie infracţiuni, contribuind la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, prevenind săvârşirea faptelor antisociale, veghind la respectarea legii.

3.- Ne susţinem punctul de vedere, subliniind necesitatea majorării limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de ultraj tocmai în realizarea scopului politicii penale, reiterând rolul pe care poliţiştii îl au în prevenirea săvârşirii de infracţiuni, de regulă în astfel de situaţii, de prevenire a săvârşirii unor fapte penale, existând riscul de a deveni subiecţi pasivi ai infracţiunii de ultraj, ori chiar includerea acestora la subiecţii pasivi ai infracţiunii de ultraj judiciar.

4.- Totodată nu credem că erau necesare incriminări diferite, deci şi ULTRAJUL JUDICIAR de la art. 278, din proiect putea constitui elementele circumstanţiale ale infracţiunii de ULTRAJ de la art.255.

Propunem ca cele expuse şi modificările aduse prin Ordonanţa de Urgenţă, nr.198 din 4 decembrie 2008, privind modificarea şi completarea Codului penal (ÎN VIGOARE) la articolul 239 – Ultrajul să fie analizate şi avute în atenţie de Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă a Codului Penal, a Codului de Procedură Penală, a Codului Civil şi a Codului de Procedură Civilă – subcomisia pentru analiza Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală.

Niciun comentariu: