vineri, 24 iulie 2009

A fost promulgat noul COD PENAL.

Lecturarea noului Cod Penal, care are doar 167 de pagini, după lecturare mi-a adus unele surprize:

Prima surpriză este aceea că s-au preluat nişte definiţii din doctrina juridică. În această formă Codul Penal va putea fi folosit însăşi pentru pregătirea la examenele la Dreptul Penal, atât la partea generală, cât şi la partea specială. Formularea textului este unul modern şi mult mai clar, decât vechiul cod.

O schimbare esenţială apar la calcularea pedepselor (amendă sau închisoare) în cazul pluralităţii de infracţiuni, la care în loc de un spor fix, aplicat la cea mai grea pedeapsă se aplică un spor variabli şi anume până la o treime din suma celorlalte pedepse (aplicate la cea mai grea pedeapsă).

În noul Cod, răspundere persoanei juridice este tratată sub un Titlul VI conturând astfel clar limitele răspunderii persoanei juridice şi modul de determinare a pedepselor aplicate. Un aspect interesant consituie faptul că dacă o persoană fizică cauzează un prejudiciu unei persoane juridce, pe care o reprezintă (administratorul sau patronul ia bani din gestiunea unei societăţi comerciale, de exemplu), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, potrivit articolului 157, alineatul 4, tratând lipsa plângerii prealabile.

Ultima parte a părţii generale (adică Titlul X) este rezervată pentru a defini înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală, aducând Legea penală română în era digitală.

Partea specială arată o schimbare de perspectivă, în sensul că în locul infracţiunilor contra singuranţa statului ea începe cu infracţiunile contra persoanei. Desigur, această ordine a paragrafelor nu schimbă cu nimic gravitatea infracţiunilor contra siguranţa statului, care se regăsesc şi în noul Cod Penal cu pedepse adecvate pentru a împlini rolul educativ-preventiv a legii penale.

Noutatea principală printre infracţiunilor contra persoanei este infracţiunea uciderii la cererea victimei (articolul 190), care reprezintă un scenariu care ia în considerare starea victimei (boală incurabilă sau infirmitate gravă, care cauzează suferinţe permanente şi greu de suportat) la individualizarea legală a pedepsei ce se poate aplica, dar însăşi prezenţa acestui articol în Codul Penal face clar, că uciderea unei persoane a fost, este şi va rămâne o infracţiune, indiferent de starea de sănătate sau cererile victimei.

Vătămarea corporală gravă a dispărut din noul Cod Penal, existând doar lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală, care include în individualizarea legală a pedepsei şi conceptul de vătămare corporală gravă din vechiul Cod Penal. Totodată se pune un accent deosebit asupra violenţelor în familie, prin articolele 199 şi 200 şi pe ocrotirea vieţii conecpute, dar nenăscute prin articolele 201 şi 202. Tot articolele amintite mai sus întăresc dreptul natural a femeii de a decide dacă vrea să nască copilul conceput sau nu, deoarece nici întreruperea cursului sarcinii şi nici vătămarea fătului comise de femeia însărcinate nu se pedepsesc.

Articolul 208 este poate unul dintre cele mai moderne articole din noul Cod Penal care incriminează hârţuirea – un articol care lipseşte cu desăvârşire chiar şi din Codurile Penale a multor ţări dezvoltate din Uniunea Europeană.

Ceea ce lipseşte din noul Cod Penal, lipsă care poate avea nişte consecinţe negative, este incriminarea prostituţiei. Prosituţia nu mai este incriminată, ci numai proxenetismul. Problema nu este neapărat de ordin moral, ci de ordin juridic, iar el se pune în modul următor: Din moment ce prostituţia nu mai este incriminată ea devine legală şi poate fi practicată. Articolul 213, alineatul 4 defineşte prosituţia ca fiind „întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul”. Asftel practicare prosituţiei poate fi văzut şi sub aspectul unui contract, prin care persoana, care practică prostituţia se obligă la întreţinerea de acte sexuale, iar „clientul” persoanei respective se obligă la darea de bunuri sau procurarea de foloase patrimoniale pentru „furnizor” sau pentru o altă personă. Se pune, desigur, întrebarea dacă un asemenea contract oare nu este lovit de nulitatea absolută, având un obiect care contravine bunurilor moravuri?

Dacă da, persoanele care practică prostituţia sunt aservite celor care apelează la „serviciile” lor, deoarece ei pot să nu plătească preţul convenit, apelând nulitatea absoultă a contractului încheiat. În Germania această problemă a fost soluţionată prin declararea contractelor astfel născute ca fiind valabile – chiar pentru a preveni proxenetismul, care a avut o amploare destul de mare, chiar din cauza, că persoanele care practicau prostituţia erau aservite „clienţilor”, iar persoanele care practicau proxenetismul s-au înfăţişat (în unele cazuri chiar de bună dreptate) ca un apărător şi un executor privat a datoriilor „clienţilor”. După părerea mea, legiuitorul român trebuie să aibă în vedere acest lucru în viitor.

Deşi noul Cod Penal nu mai incriminează cerşetoria, el incriminează exploatarea cerşetoriei şi folosirea unui minor în scop de cerşetorie – o dovadă că legiuitorul român nu este chiar orb faţă de relalitatea de zi de zi pe străzile marilor oraşe.

Nou sunt şi infracţiunile de bancrută simplă şi bancrută frauduloasă, deturnarea licitaţiilor publice şi tot Capitolul IV a Titului II a părţii speciale, care se referă la fraudele comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, formulate în mod vădit după consultarea experţilor în domeniu. Aceste infracţiuni noi incluse în Codul Penal reprezintă o adaptare cu succes a legislaţiei penale la condiţiile liberei iniţiative şi a cerinţelor societăţii informaţionale.

Infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei apar într-o expunere mult mai nuanţată faţă de vechiul cod, analizând toate aspectele a acestei categorii de infracţiuni pentru a asigura o independenţă şi o obiectivitate cât mai mare a justiţiei, iar pe lângă traficul de influenţă există şi cumpărarea de influenţă.

La infracţiunile de fals, falsificare mijloacele electronice de plată şi a instrumentelor asimilate au o poziţie specială, în sensul că falsul acestora au nişte pedepse mai grele, decât „simplul” fals, legiuitorul considerând astfel consecinţele potenţial mult mai grave ale acestor falsuri. Culmea acestei accentuări constă în incriminarea falsului informatic prin articolul 325. Capitolul VI incriminează infracţiunile contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice, oferind astfel o protecţie a utilizatorilor acestor sisteme, chiar dacă găsirea persoanelor vinovate de astfel de infracţiuni poate fi destul de grea.

Tot un progres considerabil este incriminarea pornografiei infantile în articolul 374, care interzice producerea şi deţinerea acestor materiale, precum şi accesarea acestor materiale fără drept prin sisteme informatice. Un aspect notabil este faptul că legea incriminează atât pornografia infantilă reală (adică care reprezintă persoane reale), cât şi cea virtuală (desene animate, de exemplu), dacă materialele reprezintă în mod credibil un minor.

Includerea infracţiunilor electorale este un alt aspect pozitiv a noului Cod Penal şi în aceiaşi timp şi o dovadă a luării în considerare a practicii mai puţin fericite a unor grupări în timpul alegerilor (în sensul incriminării acestora sub coruperea alegătorilor în articolul 386).

În rândul infracţiunilor contra siguranţa statului a apărut şi înalta trădare – din fericire, trebuie să spunem, deoarece această infracţiune este referită în mod expres de Constituţie, iar lipsa ei din Codul Penal a dus la nişte explicaţii doctrinare complicate şi periclita însăşi condamnarea subiecţilor activi calificaţi în cazul comiterea acestei infracţiuni, deoarece nimeni nu poate fi condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, iar Constituţia nu este o lege penală.

Infracţiunile contra umanităţii şi infracţiunile de război au devenit şi ele parte integrală a Codului Penal, completându-l în acest mod. Totodată noul Cod Penal, la relatarea infracţuinilor contra capacităţii de apărare a ţării, ia în considerare faptul că serviciul militar nu mai este obligatoriu pe timp de pace.

Ultimul articol, cel cu numărul 446 ne-a lăsat cu emoţii mixte, enunţând, că în 12 de luni de la publicarea legii în Monitorul Oficial (adică după promulgare), Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare Legea pentru punerea în aplicare a noului Cod Penal.

Noul Cod Penal este unul care ţine cont atât de condiţiile sociale şi economice schimbate, cât şi de tradiţiile juridice şi morale. Totuşi doptarea prin asumarea răspunderii este discutabliă din punct de vedere constituţional, ea a fost necesară de mult.

După părerea mea, acest Cod Penal trebuie pus în aplicare cât mai curând posibil.

Niciun comentariu: